Neo-boema, viitoarea clasa conducatoare a urmatoarei generatii

Boema

Boema, asa cum a aparut si cum a fost definita ea prin anii 1830, a murit definitiv in anii 80 ai urmatorului secol. Adica a murit ca oamenii, fara vreo sansa de a mai fi readusa vreodata la viata, asa cum se mai intampla cu diverse lucruri, fenomene sau miscari sociale. Ultima zvacnire a avut-o prin anii 60, cand s-a crezut ca poate fi mentinuta in viata, si a avut chiar un reviriment, insa criza din anii 80 i-a dat lovitura de gratie, dupa 150 de ani de viata tumultuoasa.

Multi asociaza acum boema cu viata literara si cu cea artistica, in general, chiar si in DEX scrie asta. Insa de-a lungul timpului, „celula” literara – artistica – culturala a fost minuscula ca dimensiuni in marea masa amorfa a boemei, mai ales in prima suta de ani. De la cei cativa scriitori si artisti cu adevarat boemi care au reusit sa se afirme, care au devenit faimosi, iar apoi mediatizati, s-a dus aura si catre restul boemei si boemilor, si asa a ramas.

Etimologia substantiv-adjectivului « boem » e legata de Boemia, intr-adevar. Si nu Boemia vine de la boem, cum cu candoare cred unii. Dupa razboaiele din anii 1400, tiganii si balcanicii au inceput sa se imprastie prin toata Europa. Francezii au crezut în mod eronat că acesti « ciudați » care au ajuns in orașele lor aveau originea în regatul ceh Boemia, si asa a aparut termenul difuz in limbajul popular. Coagularea lui in « boema », cu un contur socio-spatial mai clar, s-a facut prin anii 1830, cu referire la grupurile compacte si deja distinctive social din Cartierul Latin din Paris, cu tot felul de specimene ale lumii interlope, criminali, prostituate, tigani, tinere femei din clasa muncitoare cunoscute sub numele de grisette, agitatoti politici, studenti saraci, care au format acolo un fel de enclavă de subzistenta si de rezistență. Acestora li s-au alaturat, in curand, si cativa artisti, scriitori, muzicieni, toti saraci si ei, ajunsi acolo doar pentru ca era unul dintre putinele locuri in care nu mureai de inanitie daca nu aveai nici macar o centima in buzunar.

Boema s-a nascut ca, si a fost o reactie ostentativa si teatrala la stilul de viata al burgheziei si la sistemul ei axiologic, ca principiu sintetizator. Unul dintre „pilonii” boemei a fost refuzul dezgustat de a munci, acesta fiind „firul rosu”, de fapt. Pana in anii 80, in civilizatia occidentala, cel putin, se putea trai fara sa muncesti deloc. Dar absolut deloc. Dupa aceea nu s-a mai putut.

Asa s-a naruit boema originara, si in cativa ani a sucombat. Definitiv, dupa cum am spus. Cativa hard core-isti au recurs la o solutie disperata, in incercarea de a o mentine in viata, si au facut ceva de neimaginat pana atunci: au plecat din marile orase si s-au dus in cele mici, sau chiar la tara. Boema in afara marilor orase parea un nonsens, si asa s-a si dovedit, pana la urma. Au incercat sa refaca in cateva comunitati rurale, sau macar sa imite stilul de viata comunitar specific boemei originare, deja numita de-acum „clasica”. Nu au rezistat mai mult de doi ani.

Neo-boema

Dar prin anii 90, odata cu noul avant economic, niste baieti destepti din marketing au intuit potentialul comercial urias al brandului „boheme – bohema – bohemian”, asa ca s-au pus pe recuperat si pe construit. Boema fusese folosita si pana atunci ca „brand”, desigur, insa nu ca brand universal, ci punctual, local, adesea subconstient sau chiar neintentionat.

In cativa ani, din zonele cele mai sarace, mai sordide si mai ieftine ale marilor orase cu comunitati boeme („cartier” e prea mult spus, termenul de „cartier boem” e o geniala inventie de marketing, folosita doar pentru consumers, dar niciodata de catre adevaratii boemi), acestea au devenit cele mai scumpe, cu cele mai mari chirii si preturi la spatii. Cam ca in Centrul Vechi de la noi. Apartamentele din Lower East Side, una dintre cele mai faimoase (foste) boeme, sunt acum cele mai scumpe din New York si, poate, si din lume.

Asadar, dupa 150 de ani de lupta indarjita a boemilor cu burghezia, in 1990 a fost desemnat invingatorul. Si apoi, ca o ultima sfidare, ca razbunare suprema, fara indoiala, burghezia a reinventat „boema” si a ajuns acum cea mai mare si mai ferventa consumatoare a ei!

Sigur, boema de astazi nu numai ca nu mai are aproape nimic in comun cu cea originara, ci in multe privinte e de-a dreptul opusul boemei „clasice”. Pe cea din jurul nostru, cercetatorii o numesc „neo-bohema”, „post-bohema” sau chiar „pseudo-bohema”. Si s-a impus numele englezesc pentru ca in SUA aceasta constructie sociala se studiaza intensiv in mediul academic; in Europa mult mai putin si sporadic, nesistematic (inca), iar in Romania deloc, practic.

Neo-post-pseudo bo(h)ema nu e o subcultura, asa cum au fost unii tentati sa o considere, la o prima vedere. E ceva mult mai complex si mai dificil de definit si de descris. Insa in public tot bohema – boema ii vom spune, evident. Cine ar accepta sa dea cu piciorul unei asemenea valori de brand?

In boema „clasica”, mai intai au fost les bohemiens (bohemians), care adunati la un loc au fost denumiti generic La Boheme (Bohema), fara ca ei sa-si fi propus asta, cel putin la inceput. Acum e invers. Oamenii din business le dau un proiect marilor specialisti din marketing, sa construiasca „o boema”: un bar, un restaurant, un club, un magazin, o linie vestimentara, un bloc, un cartier. Baietii din marketing o construiesc, fac apoi o strategie de comunicare, si boemii incep imediat sa vina. Sigur, vin si neboemi, de curiozitate. Multora le place, si de maine decid ca sunt si ei boemi.

Evident, data fiind miza comerciala absolut gigantica, noe-boema e studiata acum pana in adancul maruntaielor ei de armata intregi de specialisti, din toate domeniile. Oamenii din marketingul mare sunt adevarati profesionisti, ei stiu bine mecanismele psihologiei sociale, chiar daca multi nu au deschis manualul. Dar le-au invatat empiric, din observatii, din mers. Stiu ca numarul neboemilor deveniti boemi peste noapte e mult mai mare decat al boemilor care se leapada de boema. Si acest dezechilibru se va mentine multi ani de acum inainte, fara indoiala. Ceea ce justifica investitiile imense facute in La Boheme – Bohema – Boheem – Boema, pe care le vedem peste tot in jur. Si acesta e abia inceputul, iar in Bucuresti moda abia acum cuprinde piata, dupa cele cateva teste foarte reusite, cu rezultate spectaculoase, chiar.

Marketingul boemei

Semnele comercializării boemiei au apărut la mijlocul anilor ’80 si au devenit evidente prin generalizare dupa 1990. Boema incepe sa patrunda in fiecare coltisor al vietii personale, mai intai, si apoi – blasfemia suprema – chiar in locul pe care il detestau cel mai mult boemii originari: jobul! Se vorbeste deschis acum despre aspectul boem, casele boeme, orele de boema, si chiar etica de muncă boemă! In 1993, deja, boeme vindea produse scumpe pe fata: „Numele meu este Fletcher și lucrez cât de putin pot !” – zice personajul din reclama Nike. Si de atunci, principiul de baza al advertisingului, « sexul vinde orice », are un urmaritor care ii sufla deja in ceafa: « boema vinde orice ».

O definitie foarte sintetizata spune ca « boem » (ca substantiv) e o persoana care isi etaleaza public, vizibil si chiar ostentativ neconventional si neconformist, distantarea fata de valorile, de comportamentele si obiceiurile de consum ale indivizilor reprezentativi ai clasei / grupului socio-cultural aspirational dominant din societatea si cultura carora le apartine, prin imagine, discurs si actiuni (simultan).

Astfel, conditiile obligatorii pentru atribuirea statutului/ etichetei de “boem” ar fi:

• pozitionarea, apartenenta la categorie si la grup (la “boema”) sunt asumate, constiente, voluntare
• foloseste sistematic (compact si pe termen lung) si relativ stabil (cu variatii minime in timp) toti markerii sociali disponibili pentru a-si arata si sustine public apartenenta: imagine publica (imbracaminte, locuinta, spatiu de lucru, mijloace de transport etc.), spatii publice frecventate, consum public (mancare, distractie, alte cumparaturi, activitati publice etc.)
• discurs public si actiuni consistente cu markerii sociali etalati, siatematice si relativ stabile
• sa faca parte dintr-un grup (sau mai multe) cu trasaturi distincte si unice, recunoscut social de restul comunitatii si sa etaleze public un inalt grad de apartenenta la grup, de fidelitate si de implicare (nu poate exista “boem” individual, fara grup!)

Atentie: aceste atribute sunt indisolubil legate, adica lipsa unuia singur invalideaza apartenenta individului la categorie!

Evident, nu se pot defini boemul – boema fara sistemul de referinta, adica sistemul caruia i se “opune”. Si anume, cel de « mainstream aspirational », adica statutul social / cultura / grupul la care cei mai multi indivizi dintr-o societate (clasa medie in cazul de fata) aspira sa devina membri. E statutul social imediat superior clasei medii (in sens larg, de “common-sense”, nu strict sociologic – majoritara ca numar in societate). La fel cum in sec. 19 boemii se opuneau burgheziei (clasa imediat superioara clasei medii) si nu aristocratiei/ nobilimii (nivelul maxim). Cu alte cuvinte, statutul social la care aspira cei mai multi din societate, insa realist vorbind, si pentru care fac eforturi ca sa ajunga in el! Nu clasele conducatoare din varf, elitele ultime, ci ceea ce ar putea sa fie considerat « next step » natural si realizabil (cu eforturi, rabdare si putin noroc), in primul rand, ceea ce ii face pe oameni sa depuna eforturi sustinute ca sa ajunga acolo.

Iata o descriere narativ sintetica in termeni de descriptori vizibili (educatie, job, venituri, imagine, discurs, actiuni, consum, afilieri la grupuri etc.) a individului reprezentativ al statutului social aspirational mainstream: cei care au joburi mai bune, pozitii sociale mai inalte, mai multi bani, mai multa putere, mai multa influenta (profesional si social), mai multa vizibilitate. Mai concret, un job spre top management in corporatii sau institutii cu prestigiu social inalt (business, administratie, cultura, academic etc.); venituri mult peste medie, insa nu neaparat milionari; influenta mare; locuinta ca marker social (exterior si interior); familie traditionala; masini puternice si scumpe; imbrcaminte formal (business, casual etc.), distinctiva pentru apartenenta sociala; valori afisate public (statutul social, posesiunile materiale), chiar daca nu ostentativ; asocieri si afilieri la grupuri formale valorizante, alaturi de altii similari; locuri frecventate: restaurante, cafenele high-end; teatru, opera, concerte diversificate (clasic, jazz etc.); vacante in strainatate, exotice, relativ scumpe; consuma produse cu brand ca marker social.

Pana in anii 80, boema era asociata, din punct de vedere sociologic, unei contraculturi. Acum nu se mai vorbeste despre ea in acesti termeni. Initial, in mediul academic au construit conceptul in termenii unei subculturi, insa data fiind dimensiunea si amploarea la care a ajuns, se poate vorbi deja despre o cultura in toata regula. Insa componentele ei sunt privite, in continuare, ca subculturi.

Studiu

Studierea neo-boemei e abia la inceput, pe de o parte, si domeniul oricum e intr-o evolutie exploziva, asa ca toate definitiile, clasificarile, descrierile trebuie privite prin prisma unui provizorat inevitabil.

Instrumentarul de lucru al Societatii Muzicale, care a initiat un studiu al boemei bucurestene (Harta Boemei Bucurestne), include urmatoarele Categorii / grupuri / subculturi cu comunitati boeme (« Lista boemelor »):

• Boema creativilor: profesionisti ai industriilor creative (angajati si freelanceri)
• Boema hipster: alti profesionisti (corporatisti si altii) din clasa mainstreamului aspirational + mondeni neasociati mediilor profesionale; cu statut social si/ sau relativ stabil, venituri peste medie stabile
• Boema artistica: comunitatile artistice si culturale
• Boema academica: comunitati academice
• Boema studenteasca
• Boema muzicala: rock-erii, adeptii miscarii hip-hop, ,
• Boema emotionala: alte categorii/ subculturi de tineri rebeli: hippy, emo, adeptii miscarii punk
• Boema militanta: comunitati ideologice
• Boema motociclista
• Boema antisociala: subculturi antisociale: droguri, bande de cartier, copiii strazii
• Boema pre-hipster: cei prea tineri pt a avea un statut social si profesional cu venituri stabile si suficient de mari, dar care aspira clar catre acest statut
• Pre-boema, – cei care frecventeaza locurile si localurile etichetate ca boeme, dar nu au inca markerii sociali aferenti.

Dintre toate aceste « aripi » ale boemei, categoria hipsterilor e de cel mai mare interes comercial, pentru ca are cei mai multi bani si cel mai mare apetit de consum.

Hipsterii

Termenul „hipster” a apărut în lumea jazz-ului în anii ’40 pentru a desemna tineretul avangardist cu maniere elegante, pornind de la « hip » cu sensul de „la modă”.

Adrian Pascu-Tulbure, un roman erudit care a crescut, a studiat si locuieste departe de Romania, ne-a trimis o definitie romantata care surprinde foarte bine si foarte plastic esenta: Hipsterul e un baiat bun. Initial din provincie sau din cartier, insa nu va reusi sa mentina majoritatea pentru mult timp. A avut rezultate bune in liceu si in facultate, cu masterat si studii avansate in strainatate, cu internship sau chiar cu niste joburi pe la Amsterdam, Londra sau New York; reintors in tara cu avant, determinat sa creeze un nou Shoreditch sau Brooklyn sau chiar Christiania la Bucuresti. A calatorit mult: La Havana, apoi a vazut nu numai Thailanda, ci si Laos sau chiar Birmania; a fost intotdeauna “traveller” nu “tourist”; stie despre Coachella si despre Burning Man; cunoaste lumea. Are un job bun de middle management intr-o companie multinationala, dar nu se considera un corporatist, ci un tip mult mai creativ, un adevarat om al lumii, cu un pas inainte celorlalti. Merge cu bicicleta – un Pegas, daca a reusit sa faca rost -, ia cafeaua la Eden sau la Energiea; detesta Soseaua Nordului, fiindca pentru el Herastraul ar trebui sa fie doar pentru jogging. Rade de cititorii de Coelho si Kundera, dar si de cei care citesc “self help” sau orice e “obvious” sau “last year”. Anul trecut manca avocado la nebunie; acuma e “boring”, impreuna cu burgers si farfurii care nu sunt de portelan. Aprecieaza cultura, a fost la Opera si la Atheneu de cate cel putin doua ori in fiecare an si pune poze pe Instagram cu #bucurestirealist.

Bobo

Mergand mai departe cu analiza, teoreticienii fac deja diferenta intre un bobo si un hipster, de pilda, insa pentru marketeri aceste deosebiri nu au mare relevanta. Ramanand in zona definitiilor romantate si putin ironice, « bobo » est la contraction de « bourgeois bohème ». Lui est un bourgeois, qui s’émancipe de la droite parentale en recyclant des idéaux vaguement ouvriers et métissés (héritage brumeux de Mai 68 et de « Touche pas à mon pote ! »). Fils naturel de la gauche caviar, il vit dans un loft, à Montreuil (Seine-Saint-Denis) ou à Malakoff (Hauts-de-Seine), vote communiste, mais met ses enfants dans le privé. Il est politisé et engagé, il fait les manifestations, les marchés, les puces, les vide-greniers, car il est dans une quête d’achat alternatif – même à prix d’or : graines de quinoa achetées au prix d’un steak chez Biocoop, vintage au double du prix d’origine. Pour le bobo, le message social et le récit de l’objet priment sur l’image (« Cette loque ? Mais enfin, c’est un tapis tissé avec les pieds par des orphelines ouzbeks, que j’ai trouvé quand je suis parti faire de l’humanitaire. ») (Le Monde)

În Bobos in Paradise (2000), Brooks descrie „bobos” ca fiind noua meritocrație în educație și muncă, produsul baby boom-ului si al contraculturii anilor 60. Bobo este bine educat si un profesionist confirmat. Foarte important, statutul lui social este este câștigat, nu moștenit.

Bobo este globalist, ultraconectat și cu un puternic spirit antreprenorial. Locuiește într-un mic imobil chic din Pigalle, la Paris, în Shoreditch, la Londra, sau undeva in Brooklyn, si are un stil de viață previzibil: același cappuccino cu lapte de soia (la 5 Ero), aceeași bicicletă cu un singur pinion, dar cu o șa Brooks din piele, aceiasi blugi, aceeași barbă tunsă de un frizer ales cu grija. A moștenit spiritul neoliberal american și amestecă etica alternativă (reciclează, consumă produse organice, cumpără local) și dorința de a face afaceri. Mai puțin politizat decat stramosii sai boemi, mai hedonist, el este mai degraba narcisist și în căutarea rafinării estetice avansate. Mananca doar carne ecologica. Asorteaza pulovere de mii de dolari cu blugi de 30 de dolari. Iși pune toată viața pe Instagram. Cultura sa a fost construită pe Internet mai degrabă decât în ​​biblioteca. Mâncă fără gluten, fără lactoză si bea Red Bull. Dar cest boem neoliberal, adesea caricaturizat în felul său de a se îmbrăca sau de a mânca, știe mai bine decât oricine cum să combine un stil de viață alternativ cu eficienta in afaceri.

Bobohipsterii cheltuie mult, dar numai pe așa-numitele obiecte utile. Detesta marile case de moda si marile branduri, insa dau 10,000$ pe o masina de gatit cu sase arzatoare folosita in urma cu cincizeci de ani de servitorii unui mare bancher.

Hipsterii considera ca muncesc doar pentru a putea trai si ca își limitează timpul de lucru pentru a-și desfășura activitățile definitorii noului sens al vieții lor, ca muncesc doar atât cât este necesar pentru subzistență si își rezervă restul de timp pentru a face ce le place. Adica să se implice intr-o cauza sociala, să discute si sa stea cu prietenii și cu familia, să călătorească și, uneori, pur și simplu să nu faca nimic.

În realitate, insa, e ceva mai complicat. Spre diferenta totala de stramosii lor, boemii originari, neo-boemii s-au imbogatit. Dar se simt obligati sa-si cheltuie banii intr-un mod util social. Insa capitalistii s-au prins, si noile produse de consum neo-boem au devenit din ce in ce mai scumpe, uneori preturile depasindu-le chiar pe cele ale brandurilor marilor case de moda si altele de adevarat lux. Ceea ce ii obliga pe post-boemi sa munceasca mai mult, spre a castiga mai mult pentru a-si mentine statutul. Un cerc vicios pe care boemul zilelor noastre inca nu si-a propus sa-l rupa in doua.

Boemia este o stare de spirit, intr-adevar, dar este o stare de spirit care necesită o casă si cheltuieli fixe si recurente din ce in ce mai mari.

Cultura hipster (a se observa ca multi au ridicat-o deja de la gradul de subcultura) a devenit un fenomen comercial și sociologic global, care impune noi reguli în orașele occidentale. Pentru economistul Douglas McWilliams, acești hipsteri au moștenit voința băieților de aur ai anilor 1990, dar se exprimă prin valori mai populare, departe de ostentația luxului clasic, considerat astăzi de prost gust. „Ferrari și șampania de altădată au fost înlocuite cu bilete de metrou, cu biciclete și cappucino baut pe o bordura.” Iar marile capitale si orase isi pun serios mintea la contributie pentru a-i atrage. Începând cu 2012, de pilda, Berlinul organizeaza „Jocurile Olimpice Hipster”, o competiție « sportivă » cu probe cum ar fi caratul cumparaturilor în saci de pânză („tote bag”) sau aruncarea paharelor mari.

Industriile

Astăzi, industriile creative si mai ales sectoarele mai noi de înaltă tehnologie au incorporat din ce în ce mai multe elemente ale etosului și modului de viață boem. Se considera ca industria de Internet exemplifică cel mai bine o transformare a condițiilor de muncă spre un model neo-boem. În perioada boom-ului tehnologic, lucrătorii de pe Internet au părut să se bucure de libertate și autonomie substanțiale la locul de muncă. Se puteau îmbrăca după bunul plac, ajungeau la serviciu dimineața târziu, dacă nu chiar la începutul după-amiezii, lucrau în spații deschise, toate semnaland o descentralizare si o nivelare in locul vechilor ierarhii de la locul de muncă. Se considera că sectorul Internet a industrializat boema prin instituționalizarea nonconformismului si chiar a ludicului la locul de munca. Si angajatii au reactionat pozitiv, uneori chiar cu entuziasm, pretinzand ca isi fac cu placere treaba si ca au transformat munca în joc. Dar multi observatori din exterior cred ca vad altceva acolo. Oricum, subiect pentru alte articole…

Din punctul de vedere al cristalizarii culturii (si consumului) hipster, Romania este in urma cu vreo zece ani fata de lumea occidentala, insa decalajul se reduce vizibil, asa cum era si de asteptat. Societatea Muzicala a primit in 2019 un grant de la  Alliance Healthcare pentru a studia neo-boema bucuresteana, in cadrul unui proiect socio-cultural, « Harta Boemei Bucurestene ».

Este un proiect care isi propune sa cartografieze si sa documenteze unitar toate spatiile boeme ale Bucurestiului (incinte si exterioare), in functie de tipologia de public care le frecventeaza: boema culturala (literara, artistica etc.), boema academica, studenteasca, boema corporatista (bobos), institutionalizata (publicitarii, industriile creative, ale spectacolului etc.), media, a subculturilor (hipsteri, rockeri, minoritati, antisociali etc.) etc. Va rezulta o lista a tuturor spatiilor care se incadreaza intr-o definitie operationala a boemei care urmeaza a fi construita impreuna cu cativa specialisti recunoscuti din domeniile stiintifice si culturale care revendica acest concept (sociologie, antropologie, istorie etc.). Spatiile vor fi grupate conform criteriilor care vor reiesi din aceste studii: consum (restaurante, cafenele, terase, ceainarii etc.), spatii pentru evenimente culturale (conventionale sau neconventionale), spatii profesionale, spatii ad-hoc si atipice etc. Apoi vom trece si la studierea celor care le populeaza.

Obiectivul final al proiectului este sa depistam liderii si influentatorii tuturor grupurilor care compun boema si sa asiguram o legatura solida si permanenta cu acestia, in vederea valorificarii potentialului comercial al acestei resurse, inclusiv o “banca de date” operationala si actualizata in timp real a “boemei” si “boemilor”. Dezvoltari ulterioare ale proiectului prevad repertorierea si documentarea tipurilor de activitati si evenimente care au loc in aceste spatii boeme (sociale, culturale, artistice, profesionale, de alta natura), precum si realizarea unui catalog cu profilurile personajelor-cheie ale tuturor tipurilor de boema. Toate acestea la un loc vor intregi procesul de cartografiere a boemei.

In final, vom avea de raspuns la intrebari dificile: e boema doar o colectie compacta si omogena de hipsteri sau de alti neo-boemi, sau e mai mult decat atat? E boema e subcultura sau e o categorie sociologica ce include mai multe subculturi, e o cultura sau poate chiar o structura si mai complexa? Si, pe langa interesul sociologic, obiectivul comercial e evident. Si daca dam un singur exemplu, cel cu boema de la Palatul Universul din Bucuresti care e sponsorizata substantial de cateva dintre cele mai mari banci, si e suficient de clara miza.

E un studiu foarte amplu, care va dura ani de zile. Prin urmare, l-am impartit pe etape, prima fiind aceea a studierii localurilor de consum public (bistrouri, cafenele, terase etc.). Din ratiuni evidente: noile cafenele din Bucuresti si din alte cateva mari orase au ajuns deja faimoase in Europa, fiind principalele centre agregatoare ale noii culturi hipster din Romania. Si, nu in ultimul rand, sunt printre putinele comunitati cu acces liber, nerestrictionat, fara criterii formale de apartenenta la grup, cum ar fi la antisociali, la motociclisti si la aproape toate celelalte subculturi.

E foarte util de vazut si de inteles cum se formeaza clientelele diferitelor restaurante, cafenele si ale altor localuri, mai ales cele boeme, bine delimitate, stratificate si marcate sociologic. La unele dintre aceste locuri de adunare a boemelor poti identifica punctul de atractie, catalizatoril initial: poate sa fie persoana care a deschis sau care anima respectivul loc, pot sa fie niste activitati specifice (activitati culturale, discutii, proiectii, happeninguri etc.), o anumita ambianta (gradina, terasa, design etc.), proximitatea fata de anumite comunitati din target (aproape, sau pe langa centre culturale, academice etc.), noutatea si originalitatea demersului, anumite tipuri de servicii, bucatarie si mancaruri mai putin obisnuite, de obicei la marginea sau in afara mainstream-ului, si cate si mai cate.

O astfel de clientela bine conturata se formeaza foarte repede, de obicei, in cateva saptamani, cel mult, dupa care se autointretine, uitandu-se de factorul federator, care nici nu mai intereseaza, de fapt, odata ce clientela a fost formata si informatia diseminata. Pentru clientela boema e esential ca personalul care serveste sa fie din aceeasi categrie sociala, sau foarte apropiata, oricum, sa afiseze aceiasi markeri si sa reactioneze la aceiasi stimuli sociali ca si clientii. Nu mi-e foarte clar cat de repede si cat de mult contribuie prezenta initiala a unui astfel de personal la formarea clientelei boeme, dar intuitiv cred ca are un rol decisiv inca de la inceput. Cu alte cuvinte spus, cine vrea sa-si atraga o clientela boema e obligat sa-si angajeze personal boem inca din prima zi, fiindca dupa aceea s-ar putea sa fie prea tarziu.

Boema bucuresteana

Studierea boemei bucurestene va fi mai degraba un proces invers, un fel de „reverse engineering”: vom face o lista cu toate localurile etichetate public ca „boeme”, dupa ce zice piata si dupa cateva criterii sumare de filtrare, dupa care vom cauta sa vedem ce au in comun, sa tragem toate concluziile posibile despre ele, informatii si criterii cu care vom reconstrui „teoria” dupa aceea, cu definitii, atribute, criterii si sisteme de clasificare etc.

Ca sa putem trage concluzii cu o valoare comerciala demonstrabila, cartografierea localurilor boeme va trebui sa fie destul de amanuntita si de sistematica. Epitomizarea si catalogarea acestor localuri se vor face cu trei mari grupuri de descriptori, legati de localul in sine, de grupurile de clientela si de arhetipurile de clientela.

Astfel, va trebui sa repertoriem localizara (centru, zone rezidentiale sua de business de top, hoteluri de lux, businesscenters etc.), dimensiunile localului, arhitectura, ambianta, meniul preturile, tipurile de evenimente, personalul si serviciile etc. Pentru grupurile de clientela va trebui sa studiem omogenitatea si uniformitatea (haine, varsta, repartitiile pe sexe, statut social, comportament, obiceiuri de consum etc.), distinctivitatea fata de alte clientele, subgrupurile si celulele, relatiile sociale intre clienti si intre clienti si personal, liderii de grup, daca exista, si multe altele. Iar pentru indivizi, imbracaminta, mijloacele de transport, consumul, interactiunea cu grupul, implicarea, discursul, alte activitati.

Va deveni aceasta clasa sociala dominanta a urmatoarei generatii in business, in arta, in cultura si chiar in politica? E foarte posibil, si chiar probabil ca da. Asa ca o studiere temeinica a ei e nu numai necesara, ci chiar obligatorie!