Un fragment din cartea “Planul pentru Romania” pe care Sebastian Burduja tocmai a lansat-o…
Capitolul 1: Revoluția întoarcerii acasă
Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge.
Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina.
Nicolae Titulescu
Pe 5 ianuarie 2016 m-am intors acasa. Am stat aproape 12 ani in Statele Unite ale Americii, am studiat acolo si mi-am intemeiat o familie. Aveam un job bun si o viata confortabila. Dar aveam si un mare regret: nu eram acasa. Am convins-o pe sotia mea, americanca get-beget, am lasat totul peste ocean si am revenit.
Nu cred ca a trecut zi lasata de Dumnezeu sa nu auzim replici de genul: „ce cautati aici?“; „de ce v-ati intors?“; „sunteti nebuni“. Raspunsul meu e unul singur. Da, suntem nebuni. Nebuni de Romania. In cautare de alti nebuni de Romania. Am auzit si altele: „esti fraier, mare fraier“; „esti inapoiat, la propriu si la figurat“; „esti hot, ai venit aici sa furi si tu“; „esti naiv si idealist“; „ce sa cauti tu aici, n-avem nevoie de tine“. Le-am ignorat si-am mers inainte. Dar, ca in Procesul lui Kafka, apare din cand in cand intrebarea: pe bune acum, oare nu cumva am facut greseala vietii mele?
Si-apoi imi amintesc de ce am venit. Imi aduc aminte constant de cel care a fost, este si va fi mereu bunicul meu, preot Ioan Pricop. Ultimele cuvinte pe care mi le-a spus pe patul de moarte, testamentul lui, au fost acestea: „In viata sa nu faci ce poti, in viata sa faci ce trebuie“. Era raspunsul lui, simplu si fara ocolisuri, la toate indoielile si scuzele mele legate de venirea acasa. N-am mai apucat sa-mi iau ramas bun, dar dupa trei ani de cand l-am vazut ultima oara am facut ceea ce am simtit ca trebuie sa fac si-am revenit acasa. Iar gandul asta ma face sa raman, mai ales acum.
Cred in revolutia intoarcerii acasa. Nu pentru ca ar fi simplu, ci pentru ca este ceea ce trebuie sa se intample pentru ca aceasta tara sa se ridice. Si nu ar fi prima data. Romania moderna s-a nascut odata cu generatia pasoptista – tineri si foarte tineri care au plecat in strainatate, au studiat si muncit acolo si s-au intors apoi acasa, luptand si reusind sa faca o tara. La o alta scara, istoria s-a repetat in 2014 cu #diasporavoteaza, dar mai ales pe 10 august 2018 si apoi pe 26 mai 2019, la alegerile prezidentiale. Diaspora a schimbat cursul istoriei Romaniei si l-a schimbat in bine, fara doar si poate. E timpul pentru #diasporaacasa. Definitiv.
Cifrele care ne dor
Trei din zece romani apti de munca lucreaza in strainatate. 250 000 de copii cresc singuri acasa, in Romania, numarand zilele pana cand isi vor revedea parintii plecati la munca. Serile pun capul pe o perna uda de lacrimi, iar copilaria lor trece prea repede, o zbatere intre „vin mama si tata“ si „iar pleaca mama si tata“. Undeva, in alt colt de lume, parintii lor plang si ei de dorul celor care cresc fara ei. Doar in 2018 au emigrat aproape 203 000 de romani. Record absolut. Aproape 6 milioane de romani au plecat, in ultimele trei decenii, din Romania.
In 2018, cresterea ritmului migratiei ne plasa pe locul al doilea din lume dupa Siria. Un raport OCDE din luna iulie 2019 ne spunea ca diaspora romaneasca este a cincea cea mai mare din lume. Ne-au plecat tinerii, forta de munca, oamenii curajosi, antreprenorii. Au lasat in urma lor sate si orase pustii, imbatranite, copii singuri acasa. Ce poate fi mai greu decat sa- ti rupi radacinile, sa-ti spargi familia, sa-ti lasi in urma casa si tot ce ai mai scump? Isi da cineva cu adevarat seama ce sacrificiu suprem fac acesti oameni? Si-a pus cineva problema ca trebuie sa le fi ajuns cutitul la os, ba chiar sa fi trecut prin os, daca au ajuns sa plece din propria lor tara?
Dupa 1990, noi, romanii, am fost refugiati politici. Plecam ca sa uitam si sa scapam de mineriade si de „democratia originala“ a lui Ion Iliescu. Apoi, spre anul 2000, am devenit refugiati economici. Diferentele tot mai mari dintre standardele de viata dintre noi si vest- europeni ne-au facut sa alegem calea exilului. Romanii pleaca din tara in cautarea normalului, nu a exceptionalului. Pentru ca in Romania lucrurile anormale au fost ani la randul, din pacate, „normalitatea“ noastra cotidiana: legi modificate de indivizii pe care legea ar trebui sa-i pedepseasca, amenzi date pentru scandari unei persoane surdo-mute, morti care voteaza precum viii in Teleorman si vii care sunt declarati morti si nu pot sa-si recapete dreptul de a trai in instanta, precum in judetul Vaslui. Dezastrul comunist si cel postcomunist au avut o cauza poate insuficient discutata. Dictatura instaurata cu tancurile rusesti a insemnat o lichidare a elitelor: de la marii savanti, artisti sau oameni de cultura ai vremii si pana la capii Bisericii, de la adevaratii oameni de stat care au facut Marea Unire si pana la taranii fruntasi din fiecare sat, comunismul a insemnat anihilarea a tot ce avea mai bun atunci societatea romaneasca si toti cei cu „origini nesanatoase“.
Acum, ne aflam in fata aceluiasi pericol, pentru ca cei care pleaca sunt romanii curajosi si gospodari. Pleaca olimpicii, medicii, profesorii, informaticienii, managerii, dar si cei mai buni meseriasi, zidari, mecanici, bucatari sau marinari. Fara ei, ne invartim in acelasi cerc vicios. Resemnatii si complicii hotilor raman aici si, mai important, voteaza. Disciplinat si sigur. Ei sunt la fel de multi, in timp ce noi parca suntem din ce in ce mai putini. Romania este in cumpana. De aceea e nevoie acum sa facem nu ceea ce putem, ci ceea ce trebuie, fiecare dintre noi. Nu, solutia nu este sa plecam. Solutia este sa ramanem sau, daca am plecat deja, sa ne intoarcem aici, acasa.
Faceti abstractie de deziluzii si dezamagiri, pentru o clipa. Ce vedeti in jur? Eu unul vad o tara cu un potential extraordinar, cu oameni si companii care fac performanta la cel mai inalt nivel mondial, atunci cand sunt lasati. Un exemplu concret: primul unicorn romanesc, UiPath, un start-up evaluat la 1,1 miliarde dolari. Un altul: o companie romaneasca, Qualitance, fondata de doi fosti olimpici si transformata in lider in inovare la nivel global. Si daca nu ne place ce arata romanii despre Romania, poate ascultam ce spun investitorii straini
care au venit aici.
Mai e ceva: de fiecare data cand ne plangem ca aici totul e pierdut, le facem un serviciu celor care au tot interesul sa ne arunce peste granite cat mai repede. Nimic nu e pierdut in Romania. Din contra, acum se joaca totul. Si da, poti avea succes si aici, prin munca si merit (sunt nenumarate exemple, dincolo de cele de mai sus).
Romania nu este inca pierduta, dar va fi, daca o abandonam. Suntem oameni liberi. Putem sa plecam oricand. Dar exista si o alta cale, mai grea dar mai dreapta: sa ramanem sau sa ne intoarcem acasa. De ce? Uite-asa, pentru ca (si noi) putem. Putem sa facem ceea ce trebuie.
